Cronica Viseuana

Cel mai frumos crăciun din viaţa mea -3,…

Nu ştiu cât a durat –ca timp, vederea acelei încăperi unde mi-am petrecut cel mai frumos crăciun din viaţa mea, însă în acest interval al alunecării prin subţirimea timpului cu toţii am avut sosirea dinspre infernul păcatului şi al minciunii în chiar clipa euharistiei, căci eu aşa îmi aduc aminte de nea Gheorghe, clopotarul din Ieud, probabil cel mai sărac om din sat, de parcă iubirea cu care ne-a primit în modesta lui casă şi muntele de varză ar fi fost, chiar sangele şi trupul lui Cristos, care ni s-a dat pentru iertarea păcatelor!

Mai mult...

Cel mai frumos crăciun din viaţa mea -2, …

Rememorând această excepţională sărbătoare de acum 22 de ani, ajung la concluzia că pentru mine a fost cel mai frumos craciun din viaţă, imaginea pe care mă voi strădui să o eliberez de sub energia cuvintelor fiind cu adevărat de o puritate exemplară, iar mie mi-a oferit atunci –fără să realizez decât mai târziu, peste 2 ani, la vizita lui Ioan Paul al II lea la Budapesta, faptul că Dumnezeu era cu adevăr în imediata mea apropiere, că El este mereu cu noi! În „cursa de Ieud” lumea nu era veselă deloc. Ţăranii, deşi mai numeroase mi se păreau a fi femeile, aveau feţele posomorâte, triste, chiar îngrijorate. Nemţii obosiseră şi ei. Deodată, de undeva dintr-un buzunar al unuia din ei a început să îşi facă loc prin spaţiul cu iz de praf de sunetul celor de la Dire Straits!

Mai mult...

Cel mai frumos crăciun din viaţa mea …

Vreme de aproape 2 ani, seara de seară, de luni până vineri la ora 19:30 intram pe uşa restaurantului Berlin, la ora când băieţii din orchestră îşi terminau pauza, astfel încât, după o vreme unii îşi potriveau ceasurile iar ceilalţi zâmbetele… Eu, Grigore şi „Broscanul” sau „Broască”, eram nedespărţiţi din momentul în care am reuşit să-i scap din „mrejele” trustului Carpaţi şi, firesc, eram oaspeţii lui Winfried Heidenreich –şeful de sală, al sectorului german de la Berlin, cel care nu doar ne-a hrănit, dar ne-a aprovizionat cu toatele produsele prohibite ale regimului ceauşescu: hârtia igienică, pasta de dinţi, săpunul, ţigările occidentale, berea străină, cafeaua.

Mai mult...

Mafia din presa românească

La mijlocul anilor 90 -pe vremea când Sorin Dimitriu era şef la Fondul Proprietăţii de Stat -FPS, cotidianul Ziua edita din banii FPS un supliment financiar. Dar, asta până într-o zi când Sorin Dimitriu a refuzat să mai finanţeze "Ziua Financiară". Ce a urmat este lesne de înţeles, mai ales pentru cei care îl cunoşteau pe SRS. O campanie furibundă împotriva lui Dimitriu. Aflat la Budapesta în concediu, Sorin Dimitriu a fost reperat de Roşca Stănescu care, prin interpuşi mi-a cerut să fac rost de chitanţe din care să rezulte cheltuieli de mii de dolari pe care, chipurile Dimitriu i-ar fi cheltuit din banii instituţiei. Am refuzat în ciuda unui şantaj la care am fost supus şi după ce mi-am anunţat colegii de la Londra, dar şi pe şeful de cabinet al primului ministru Radu Vasile, am venit la sediul FPS unde am ţinut o conferinţă de presă. Au fost invitaţi exclusiv reprezentanţii mediilor de stat, recte TVR, SRR şi ROMPRESS. Televiziunea şi Radioul au hotărât să nu de-a publicităţii informaţiile despre scandalul ZIUA-FPS, dar opinia publică a aflat în sinteză ca urmare telegramei de presă al ROMPRESS. SRS m-a acţionat în judecată -la judecătoria sect. 1 Bucureşti, dar în urma întâmpinării mele cazul a fost închis. Afacerile din presa românească au fost favorizate de statul român. Mafia din presa românească a fost asistată -ca de altfel în toate domeniile, dirijată de magistraţii din Justiţie!

Mai mult...

Oglindă, oglinjoară…

În acea zi de ianuarie mi-am dat întâlnire cu Cornel Ivanciuc, la cârciuma din colţul străzii Lemnea, iar el a venit punctual –aşa cum îl ştiam. Descendentă a familiei Brătianu, femeia care îl însoţea mi-a oferit spre cumpărare acest document pe care –mi-a mai spus ea, l-a obţinut contra sumei de 200 de dolari de la nişte ţigani, care dăduseră deja iama prin imobilul din Primăverii furând tot ceea ce era la îndemână. L-am cumpărat -pe datorie, căci eu nu deţineam dolari la acea dată. Apoi, am băut câte-o cafea şi ne-am despărţit. Întrucât şi inima şi mintea îmi spuneau că nu sunt în siguranţă în propria mea ţară, am plecat.

Mai mult...

Lectia de istorie -1

..."fapte incredibile, dar confirmate prin documente, se refera la actul de la 23 august 1944. Iata un text uluitor semnat chiar de Ion Antonescu: "Candva se va sti in istorie ca eu am facut 23 august 1944", scria acesta in 1946, inainte de a fi executat. De altfel, in ziua de 22 august 1944, pe un raport al serviciilor secrete romanesti, in care Antonescu era avertizat asupra "unei lovituri" indreptata impotriva sa de catre un grup de complotisti, incluzand pe Maniu si pe Bratianu, el noteaza pe marginea acestuia ca stie ca va fi ucis. Chiar Hitler, la 13 aprilie 1943, il intreaba fara menajamente: "Ce se va petrece in Romania fara dumneata? Tanarul rege poate face mult rau Romaniei!". Ion Antonescu era informat de seful SSI, Eugen Cristescu despre tot ce se petrecea, pas cu pas, insa nu ordona nici o masura impotriva complotistilor, acestia avand, de altfel, consimtamantul sau tacit, la tot ce intreprindeau. Mihai I era speriat de viitorul sau, in perspectiva ocuparii Romaniei de catre armatele sovietice. Inca in 1942, el solicitase lui Antonescu sa-i puna la dispozitie 20 de milioane de franci elvetieni, intr-un cont deschis la Berna, spre a putea folosi banii in interes personal, in conditiile refugiului sau. In mai 1944, o parte din acesti bani au fost de altfel, transferati de Banca Nationala a Romaniei in Elvetia. "

Mai mult...

Deflagraţia de la PNL Maramureş

Dacă Vasile Ciolpan a demonstrat incapacităţile sale ca edil al oraşului –amintesc aici doar datoriile publice (arierate) care se cifrează la 60 miliarde lei vechi, credite (împrumuturi bancare) de 60 miliarde lei vechi, cât şi apucăturile de nabab cu care împarte bani publici prin atribuire directă (fapte penale aflate deja în vizorul DNA!), iată că, de ieri avem şi proba faptului că Vasile Ciolpan este un talentat intrigant, o piatră de moară a PNL şi nu activităţii sale a fost obţinut rezultatul –fără precedent, de la ultimele alegeri locale!

Mai mult...

Audienţă la un daimon cool

Pe Traian Băsescu l-am cunoscut în primăvara anului 1997 la Budapesta. L-am îndrăgit pentru excepţionala-i voinţă politică de a schimba România -din paşalâcul anaerob al lui “nenea Nelu” în ceva mult mai curat şi atât de frumoasă şi scumpă a noastră patrie. Atunci, Traian Băsescu vedea România cu ochii evreului valah Konstantin Rosenthal –autorul celebrului tablou “România rupându-şi cătuşele”, şi-i plăcea ţara precum lui Alexandru Vlahuţă –autorul celebrei proze reportaj “România Pitorească”! La vremea suspendării sale l-am asigurat –într-o convorbire telefonică, de tot sprijinul meu până la moarte… În urma unei emisiuni de televiziune -care m-a tulburat până la limita smintelii, din care cauză am şi "murit", am decis să boicotez politica de tomberon a -încă, preşedintelui Traian Băsescu! Chiar dacă pe tricoul fetei sale scrie "COOL", prin atitudinea manifestată faţă de poporul ce l-a repus în fotoliul de preşedinte pe Traian Băsescu, el a devenit şi pentru mine un daimon din seara zilei de 20 iulie când, am înţeles cum le stimulează şi fetelor sale capacitatea de sfidare a poporului roman! Cine dintre fiii sau fiicele acestei republici mai are în proprietate vilă cu cameră de zi în care să poată încăpea 800 de persoane? Scriu aici motivele pentru care eu, Mircea Şerban -fost corespondent al posturilor de radio BBC World Service, Free Europe şi Deutsche Welle, îmi retrag sprijinul şi cer tuturor românilor să nu mai aibă încredere în Traian Băsescu. Nu doar în preşedintele republicii dar, nici în alt politician sau organizaţie de partid. Puterea -aflăm din versurile lui Mihai Eminescu, zace în noi înşine, alături de libertatea şi talanţii primiţi în dar chiar de la Dumnezeu! Ştiu, că Maica Domnului mă va ajuta să scriu cum poate fi ea –puterea, accesată de noi toţi pentru ca -aidoma poporului lui Moise, care a trăit 40 de ani pribegind prin deşert spre a-şi schimba mentalul, tot aşa şi noi românii –probabil, tot popor ales, să ne schimbăm mentalul şi soarta pe care politicienii ni le tot înrăutăţesc, de peste 48 de ani. Aşa să îmi ajute Dumnezeu. Amin!

Mai mult...

De eşti tu acela!

Din ce în ce mai puţine cuvinte în vocabularul cotidian al semenilor, eu constat! Şi -cu cât timpul trece şi îmbătrânesc, am sentimentul că într-o carte de rugăciuni ochi-mi găsesc mai multe cuvinte decât le este dat urechilor să audă, bunăoară în timpul unui program de televiziune... Cu câteva ore în urmă însă, din mormântul limbii în care se scălâmbâie această masă de oameni în care trăiesc şi eu, a fost deshumat un cuvânt... Autorul? Un elev revoltat ca urmare anatemei ce i s-a spus în urma examenelor pentru bacalaureat! Avertizez, că impactul cu atât de femininul substantiv, poate avea efecte imprevizibile asupra conştiinţei oricăruia dintre cititorii scrisorii pe care îmi face cinste să o public, chiar dacă nu în ediţie princeps! Sunt extrem de interesat a afla dacă, cineva, nu ştiu cine, îl va clona... Până voi afla, cu riscul de a-mi fi supusă la răbdare nu numai voinţa dar şi bucuria, în ciuda a mai bine de 37 de ani ce au trecut, acum mă regăsesc în pielea acestui elev revoltat care semnează scrisoarea de mai jos...

Mai mult...

Ea (încă), PATRIA este, el este, eu sunt…

Sorin Iliesiu mi-a fost coleg de clasă la Liceul de Arte din Baia Mare. Amândoi l-am avut profesor de istorie pe "FIFI" (iertaţi-mi, domnule profesor Gorgan, familiarismul!), care s-a străduit să ne lase moştenire -fie şi printre rândurile cenzurate de PCR şi cerberii săi, o parte din adevărul istoric suficient şi necesar pentru ca noi, generaţia care "nu ştim ce este războiul" să nu avem probleme de identitate! Sorin ILIEŞIU a rupt "învăţăturile lui Fifii către elevii săi", iar acum aleargă pe extremele patriotismului de ocazie -în numele tătucului şi fiului său rătăcitor, ameţind -nu doar sieşi ci mai ales sinelui acestei societăţi îmbrăcate în cerneală! Profesorul Ioan ROŞCA -care mă pune în mare încurcătura, pomenindu-mă în eseul lui, este singurul în măsură să continue lecţia profesorului de istorie Ioan Gorgan -zis "Fifi", iar pentru că o şi face, aduc acest LAUDATIO prin publicarea ESEULUI domniei sale! Mulţumesc, domnule profesor Gorgan, mulţumesc domnule profesor Ioan ROŞCA!

Mai mult...